Nemuritorul

Cu mult mai tare decât voi
E Omul care poartă
Speranţa moartă-n ochii goi,
Credinţa-n suflet, moartă.

Un capăt de speranţă-aveam,
Voi l-aţi aflat şi l-aţi ucis.
Zadarnic! Din eternul Neam,
Am înviat speranţa-vis.

Credinţa-n viaţă, dram cu dram,
Mi-aţi omorât-o în dureri,
Dar a-nviat-o-al Vieţii ram
Ce nu cunoaşte azi, nici ieri.

Din trupu-mi, carne-aţi sfâşiat
Şi oasele mi-aţi tras pe roţi,
De vraja Vieţii înviat,
Eu vă privesc în ochi pe toţi.

Zdrobit, în pulbere căzut,
Lovit în şfichiuri de nevoi,
M-am ridicat cum n-aţi crezut:
Cu mult mai tare decât voi!

pavel corut

Va rog sa ma scuzati,imi permiteti sa traiesc si eu?

De multe ori, in multe momente si ipostaze, aceasta intrebare imi sta exact in varful limbii si ma abtin foarte greu sa nu o scuip pur si simplu in fata celor mai ipocrite personaje din viata mea : oportunistilor de tot felul,prefacutilor,lingusitorilor, insetatilor de putere,de pozitii sociale si multor alte masti pe care trebuie sa le vad zi de zi.  Uneori, de ipocrite ce sunt, fiintele astea seci mai au si pretentia sa le zambesc politicos, aducandu-mi ca argument varsta,experienta sau statutul.

… si atunci, in momentele alea , ma incearca un sentiment de scarba profunda, de dispret si compatimire in acelasi timp, uneori chiar de ura. Datorita acestor “oameni”, eu trebuie sa invat sa ma prefac, sa invat sa nu mai fiu “eu” si sa joc un rol dublu pe scena vietii mele.

Imi aduc aminte de piesa de teatru “Iona” , a lui Sorescu si in special de ideea de a fi jucata pe scena. Personajul acesta cu doua eu-uri este extrem de dificil de interpretat ,- ca si rol vorbind,- de un singur actor. Si stii de ce? Datorita conflictului dintre Iona si eul lui,din cauza ca intre cele doua nu exista armonie, nu se imbina,nu se pot contopi sub nici o forma aproape sub nici o forma. Iar din aceasta cauza, un singur actor nu reuseste sa-l interpreteze.

Unii s-ar putea sa reuseasca,dar e un procent atat de nesemnificativ incat nici nu pot sa-l estimez.

Ehhh, ideea e ca, scena unui teatru se aseamana enorm cu viata mea actuala, si ma simt un fel de unic spectator intr-o sala imensa si intunecata,cu un singur scaun, in mijloc. Prin fata mi se perinda zi de zi , fel de fel de personaje, fiecare interpretandu-si rolul, fiecare straduindu-se sa fie cat mai credibil si sa zmulga de la mine cateva aplauze, o lacrima, un zambet sau o privire curioasa si nerabdatoare sa vada continuarea.

Inceputul piesei mele de teatru a fost incitant… Am fost ,in primul rand fericita ca eu sunt unicul spectator privilegiat cu tot deliciul spectacolului. Insa treptat actele si scenele au inceput sa se repete obsesiv, iar personajele sa ramana mereu si mereu aceleasi.

Deja le cunosc fiecaruia replicile, gesturile, privirile. Deja nu mai tresar, nici nu mai zambesc. De aplaudat nici nu mai poate fi vorba. Sunt plictisita si scarbita, ma agaseaza toti cu mastile lor, cu rolurile lor si nu vreau decat sa imi las eul claustrat sa evadeze din cercul acesta.

Eu nu sunt ca voi. Nu semanam,nu avem bataile inimii la unison, voi nu sunteti decat o statistica intr-o statistica. Nu e decat o solidaritate intamplatoare, nu e decat o comuniune in jurul unui aer respirabil, nu e decat o empatie de doi ochi, două maini si doua picioare.

Nu vreau sa devin ca voi! Nu vreau sa imi mai apasati butonul zambetelor,al lacrimilor sau al aplauzelor. Nu vreau sa ma mai fixati cu privirile voastre care cersesc o anumita stare de la mine! Nu vreau sa va mai fac pe plac si nici sa va mai satisfac capriciile…

…….Vreau sa va dati toti mastile jos si sa fiti oameni, pentru Dumnezeu. Sa fiti OAMENI. Cu mine, cu voi insiva, cu cei din jurul vostru. Vreau sa imi permiteti sa traiesc SI EU,iar asta fara sa va mai ROG!

Scrisoare

Nu ţi-aş scrie poate nici acum acest rând,

dar cocoşi au cântat de trei ori în noapte –

şi-a trebuit să strig :

Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat ?

Sunt mai bătrân decât tine, mamă,

ci tot aşa cum mă ştii :

adus puţin de umeri

şi plecat peste întrebările lumii.

Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.

Numai ca să umblu printre lucruri,

şi să le fac dreptate spunându-le

care-i mai adevarăt şi care-i mai frumos ?

Mâna mi se opreşte : e prea puţin.

Glasul mi se stinge : e prea puţin.

De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,

de ce m-ai trimis ?

Trupul meu cade la picioarele tale

greu ca o pasăre moartă.

(L. Blaga)

Paradoxul vremurilor noastre…

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

(Octavian Paler)

Bilant.

Avem timp pentru toate…:

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

Sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

Sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

Avem timp sa citim si sa scriem,

Sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

Avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

Avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin

cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

Sa invinovatim destinul si amanuntele,

Avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident

oarecare,

Avem timp sa ne-alungam intrebarile,

Sa amanam raspunsurile,

Avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

Avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

Avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

Avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate….

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta, – murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le

impartasesc si voua!!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul … depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa MIE,

ALTORA s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere,

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata,

Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci, si ti-e de folos farmecul cca 15 minute,

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot

altii mai bine sa faca ,

Ci cu ceea ce poti tu sa faci .

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.

Am invatat ca oricum ai taia ,

Orice lucru are doua fete.

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde,

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.

Am invatat ca poti continua inca mult timp,

Dupa ce ai spus ca “nu mai poti”.

Am invatat ca “eroi” sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie,

Indiferent de consecinte.

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate.

Am invatat ca atunci cand sunt suparata am DREPTUL sa fiu suparata,

Dar nu am dreptul sa fiu si REA.

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe

chiar si la distanta,

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu,

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten ,

Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii,

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea,

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc,

Si nu faptele sale.

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru,

Si pot vedea ceva total diferit.

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata.

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore ,

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul, ca si vorbitul,-

Poate linisti durerile sufletesti.

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede .

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani

oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc,

Ca sa pot sa fiu iubita.

(O.Paler)

Prometeu s-a jertfit pentru ca noi sa ne putem aprinde linistiti tigarile

Mda….Un suflet vandut cu o durere perpetua,in favoarea unor alte suflete care se vand lent si nu mai putin dureros. Fum. Fum. Fum. Mult fum. Multe cerculete pe care le frangi plictisit cu degetul, tocmai atunci cand sunt proaspat nascute de plamanii chinuiti si extenuati,dupa un lung travaliu… Valuri de fum. Multe valuri de fum, care te inunda,te ineaca ,atunci cand se sparg de tarmurile imbacsite si reci ale camerei tale… In fiecare dimineata,zambesti sadic cand iti inhalezi prima doza de fum,prima tigara. E cea mai dulce. Cea mai tare,cea mai puternica. Torni apoi lacom in corpul tau obosit “licoarea vietii” ,cafeaua. Nicotina are totusi prioritate. Dupa o cana mare,plina si rosie ti`ai dori sa te teleportezi in scaunul de la birou,fara sa faci vreun efort,si sa te conectezi la LUME. Reusesti si zambesti satisfacut de performanta ta matinala.

Ce putin pretinzi de la viata! Ce dorinte de om obisnuit ai ! Si tu stii ca nu esti unul din turma. Tu ai fost intotdeauna “altfel”. Ai avut mereu “ceva”-ul ala cu care ai incercat mereu sa iesi in fata. Sa fii in linia intai.Mereu ti-ai dorit asta……

De fapt, nici tu nu stii sigur ca asta ti-ai dorit. In schimb, stii sigur ca asta si-o doresc cei “apropiati” tie. Cei pentru care tu nu insemni nimic altceva decat o investitie .Buna, in principiu. Asa spera ei.Si tu nu o sa ii dezamagesti ! Nu,nu ai cum!Nu ai voie.Tu esti bun si puternic.Trebuie sa fii. Si in fiecare dimineata iti iei leacurile pentru boala ta incurabila, si te avanti in lume, cu masca de om fericit bine asezata pe fata. I s-a cam slabit putin elasticul,dar nu conteaza,nu o sa se prinda nimeni…pentru ca nimeni nu se uita atent la tine. Daca te simti cumva bagat in seama,stai chill. It`s all in your head. Nimeni nu te remarca,oricat ai incercat tu sa stai pe pozitie, si mereu in “primul rand”.

Restul oamenilor… sunt “pompierii ignorantei. Unde vad o stralucire presupun imediat un incendiu”. Iar atata timp cat nu vad nici o stralucire, se simt in siguranta. Si astfel, esti in siguranta si tu,daca te retragi in coltul tau intunecos si imbacsit de fum. Cu stralucirea ta cu tot.

Si stralucesti TU singur.Iti stralucesti TIE, si te bucuri TU singur de lumina calda pe care o emani. Lumina buna care iti circula alert prin vene,iti alearga, se roteste ,apoi se prabuseste si iti iese prin porii dilatati de intensitatea ei. Si dintr-o data nu te mai simti mic si neinsemnat. Simti ca tot nimicul tau are un sens,un mecanism complex care produce o lumina buna,naturala si calda. Dar sa stii ca, totusi , stau si ma gandesc…. ca de fapt nu esti singurul care straluceste. Mai sunt cativa oameni ,putini ce-i drept, care stralucesc la fel ca si tine. Bine, ai dreptate, poate nu cu aceeasi intensitate. Inca nu s-a inventat un instrument care sa iti masoare lumina ta,fara sa dea erori. E “in lucru”. Ceilalti oameni lucreaza inca la el.

Oricum, am o veste pentru tine. Eu sunt omul care aduce vestile bune , si astazi, ti-am adus tie una. Acum fii atent. Cercetatorii din domeniu i-au pus un nume mecanismului tau care iti provoaca stralucirea,lumina. Se numeste … “SUFLET”. Asa ii spun ei. Denumirea nu vine nici din latina,nici din greaca,nici din franceza. E o denumire spontana, data de un om care a stralucit si el la randul lui. Si omul asta are o poveste tare interesanta. Vrei sa iti fac un rezumat? Stiu ca esti deja putin cam plictisit, toata vorbaraia asta despre tine te cam oboseste.

Se spune ca era o data un om, care a simtit si el, la fel ca tine, cum lumina dinauntrul lui ii zvancnea in tample, in vene… si ii iesea la suprafata prin porii pielii, la fel ca si tie. Ciudat mecanism. Si l-a numit “suflet”. Iar oamenii ,cei din jurul lui, au luat initiativa..iar unii , din invidie poate, au atentat la fabricuta lui de lumina. I-au strecurat in ea curiozitatea,frica,tentatia … Ea insa nu a cedat,inca se mai tinea in cateva suruburi, si scartaia putin. Prietenii i-au sarit in ajutor, i-au uns-o cu niste uleiuri speciale: “Intelegere”,”Iubire”,”Toleranta” , si apoi i-au lasat fabricuta sa functioneze singura, pentru ca nu mai aveau timp sa se ocupe de ea. Fiecare era ocupat cu propria lui fabricuta nou descoperita.

Omul s-a trezit din convalescenta si a inceput sa-si intretina iar singur mecanismul lui. Insa oamenii,si mai invidiosi pe lumina lui,i-au atacat-o din nou,de data asta cu niste arme mult mai puternice. Egoismul,Rautatea,Durerea. Odata instalate in “Suflet”-ul lui,acestea i-au distrus complet primele 2 etaje, si subsolul. Omul s-a crezut pierdut,epuizat complet.

Dar i-a ramas fundatia “Suflet”-ului. Si aici, sub ea, constructorul initial i-a ascuns “Credinta”, o arma indestructibila cu care omul, odata ce a descoperit-o in strafundul “Suflet-ului” sau,ii nimicea pe toti cei care atentau la lumina lui. Si astfel,omul a trait fericit…. nu , nu pana la adanci batraneti, ci pana la infinit, caci datorita acestei arme, ” Suflet”-ul in sine s-a transformat intr-o fabricuta de lumina eterna si indestructibila,pe veci.

MORALA?

********* THE END *********

Nonsense….

Azi am simtit din nou,pe pielea mea, pentru a nu stiu cata oara, ca oamenii sunt rai. Oamenii sunt egoisti si invidiosi. Da,chiar si oamenii din jurul tau,- pentru care tu ai face ORICE fara sa pui intrebari sau sa stai pe ganduri- te baga in buclucuri fara sa le pese. Calca peste tine, doar pentru a-si salva lor pielea.

Si din toata incurcatura asta ieftina, se naste intrebarea : Oare cat timp o sa mai fiu eu asa? Oare nu o sa vina o zi in care sa strig: “STOP!”, sa`mi impun ca NIMENI sa nu mai intre cu bocancii plini de noroi in sufletul meu ? Ar fii o idee buna sa actionez asa ? Oare merita sa-mi mutilez si eu sufletul, si astfel sa devin la fel ca ei?

Sunt intr`o dilema, si inca mai ezit,dar nu stiu pentru cat timp. Rabdarea mea nelimitata si neconditionata are totusi niste limite si niste conditii. Nu stiu inca exact care sunt acestea,dar simt ca se apropie cu repeziciune. Ultima picatura ,care urmeaza sa umple paharul , se prelinge incet, si o sa pice cat de curand.

Si nu , sa nu-ti inchipui ca atunci va fi nu stiu ce explozie de crize,nervi si strigate. Nu, categoric nu. Dar o sa ma distantez si mai tare, si o sa devin si mai introvertita decat sunt acum……….

You`re just too good to be true…

Un zambet larg si sincer mi se asterne pe fata acum,cand gandul imi zboara la ultimele 2 luni din viata mea. Si zambesc fericita, multumita, incantata.  Sa fie de vina Gloria Gaynor cu a ei “I love you baby!”, care m`a determinat sa scriu despre fericirea ce`mi inunda sufletul ? Nu stiu,probabil e din cauza ca mi se scurg in urechi versurile pline de multumire si linia melodica foarte happy :) Ideea e ca sunt foarte fericita,fiindca sunt inconjurata de oameni dragi mie,oameni receptivi la caldura pe care mi`o emana sufletul,mi`o impartasesc si mi`o ofera inapoi,inzecit.

Ultimele luni au fost,totusi,pline de stress,am terminat liceul,cu alaiul lui de evenimente care mai de care mai ciudate: de la despartirea de colegi,profesori,banca mea, la examenul de bacalaureat care a trecut si el cu bine si cu o nota “rezonabila” si nu tocmai meritata :P . Am cam ars`o aiurea in ultima perioada , in ultimul an de liceu,de fapt. Chiul de dimineata,stress din partea dirigintei care innebunea cand citea absentele,hoinarit prin oras dupa scoala,bani putini,tigari multe,certuri,impacari….somn putin,citit mult, fel de fel de chestii care nu aveau nici o legatura cu programa scolara…. si tot asa. Au trecut toate,s`au scurs mai repede decat credeam si in cel mai placut mod, datorita unui singur om care mi`a inseninat toata perioada asta grea.

Am incheiat un capitol negru din viata mea, si`am deschis altul, senin si vesel, presarat cu zambete si voie buna,condimentat cu informatii utile si interesante, stropit cu ceva muzica buna si apoi inabusit in intelegere si armonie. Apoi, Cineva de acolo de Sus a mai adaugat putina toleranta,si mi`a imbunatatit reteta cu credinta si speranta , mai mult decat puneam eu de obicei. Si peste toate, a lasat sa curga din plin o ploaie de incredere in viitorul cald pe care il intrezaresc. Nu`mi ramane decat sa`mi urez “Pofta buna”, si sa ma infrupt lacom din tot acest deliciu savuros, sa uit gustul amar de dinainte.

Sunt fericita acum, pentru ca toate lucrurile se rezolva, si merg din “bine” in “mai bine”, sunt sanatoasa,inconjurata de oameni dragi, am tot timpul din lume la dispozitie si pot sa`l pierd dupa bunul meu plac. Nu ma mai streseaza nimic, niciun Bac, nicio medie, nicio absenta. Pana si ai mei au devenit suspect de permisivi si de toleranti. Totul e mai bine ca niciodata. :)

Iar acum, de final, Dire Straits , cu optimista lor piesa (“Why worry”) ,nu fac decat sa`mi intareasca starea de bine pe care o am acum, sa`mi incante urechile si sa`mi largeasca si mai tare zambetul de pe fata. Merge un Lucky tare si dulce langa ei, si e complet tabloul.

Test

Emisfera stanga este sediul limbajului, cuvantului, implica aspectele lingvistice ale scrierii, este sediul calculului logic, cifrelor, rationamentelor, capacitatii de analiza si abstarctizare. Prin ea, orice perceptie se traduce in reprezentare logica, semantica si fonetica. Emisfera stanga este logica, rationala, matematica, aristotelica, stiintifica,calculata.
Emisfera dreapta este sediul gandirii fara limbaj, al intelegerii nonverbale, al recunoasterii formelor, perceptiilor spatiale. Ea este responsabila pentru tonul si intonatiile vocii, pentru ritm, muzica, imaginatie, simtul culorilor, visarii. Emisfera dreapta este intuitiva, ilogica, irationala, poetica, platonica, imaginativa, romantica, mitica, religioasa.

Uita-te la urmatoarea poza:

Conform The Daily Telegraph, daca imaginea femeii se misca in sensul acelor de ceasornic, inseamna ca iti folosesti preponderent partea dreapta a creierului. Daca imaginea femeii se misca in sens invers acelor de ceasornic, inseamna ca iti folosesti preponderent partea stanga a creierului.

Calatorie in suflet