..Si nu ma apuc acum sa scriu biografia uneia dintre cele mai tari trupe posibile,Sex Pistols..pentru necunoscatori…Nu. Ma gandesc la vicii si pur si simplu mi`a venit in minte numele tipului astuia, care era intradevar un “vicios”,cum ma numea pe mine Moni,colega mea,nu demult.

Si bine a zis gagica asta ,ca le cam am eu pe toate. Nu era suficient ca`mi petreceam majoritatea timpului in fata pc`ului..acum am mai dat de`o alta chestie obsedanta..:Travian.Dap. Asta e numele noului meu viciu.Un viciu al naibii de stresant,de care am dat asa , din prostie…acum cateva zile…cand…..

Intru frumos ca tot omul,sa`mi inspectez mailul,sa mai schimb doua vorbe cu “prietenii” mei virtuali,sa mai citesc un ziar….chestii de`astea cotidiene pe care le face tot prostul cand isi ancoreaza barca pe marea Internetului. Si tot asa, navigand, dau de`un forum in care se discuta despre jocul asta. Si cum la femei e tipica curiozitatea asta excesiva (n`am intentionat sa evit cacofonia) ,tastez frumos si cu calm : www.travian.ro.

Nu mare imi fu mirarea cand mi s`a deschis o pagina frumos aranjata,cu grafica puerila,pentru copii de 14 ani..cu niste vorbe dulci si mieroase intiparite peste tot,care`mi cereau sa ma inregistrez si sa`mi creez un satuc pe care sa`l ingrijesc ca pe lumina ochilor mei, zi si noapte. Si evident, ca o tipa docila si ascultatoare ce sunt,am ajuns sa ma trezesc din ora in ora, sa`mi pun chiar ceasul sa sune, ca sa vad ce mai face bebelushul meu,Travian. Mi`am tras un sat frumos, cu populatie in crestere, de origine daca (de la daci), mi`am construit o palisada glorioasa, care`mi inconjoara satul,granare,beciuri,hambare… ce mai .. tot ce trebuie pentru a avea un sat protejat si armonios.

Numai ca toata nebunia asta are niste costuri uriase…nopti intregi nedormite,Lucky`uri stoarse pana la ultima picatura de nicotina, niste cearcane pana in fundul capului si un monitor incins de pot sa fac ochiuri pe el.Ajung sa ma intreb daca satucul meu virtual ,in care investesc atata timp e demn de asemenea eforturi…dar raspunsul vine automat, de la sine .. practic intre mine si el are loc un schimb avantajos de -marfuri-.. : Eu,ca o mama grijulie, investesc in el timp si mi`l dedic cu o pasiune admirabila, fara vreun resentiment..iar el, cu la fel de mult altruism, ma vindeca de o boala crunta, ce o credeam chiar incurabila : plictiseala!

O imbratishare vicioasa, si tie,cititorule ! Asa, ca sa te molipsesti si tu !! :P Ne vedem pe Travian! :-”