Archive for the ‘Poezie pentru mine’ Category

Marin Sorescu – Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa [...]

Citeşte mai departe

Sunt spiritul adâncurilor

Eu sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi,
În lumea alcoolurilor tari,
Acolo unde numai frunzele
Amăgitoarei neputinţi sunt veştede.
Din când în când
Mă urc în lumea voastră
În nopţi grozav de liniştite şi senine,
Şi-atunci aprind mari focuri
Şi zămislesc comori
Uimindu-vă pe cei ce mă-nţelegeţi.
Apoi cobor din nou prin hrube trudnice
În apa luminoasă, minunată.
Sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume [...]

Citeşte mai departe

Nemuritorul

Cu mult mai tare decât voi
E Omul care poartă
Speranţa moartă-n ochii goi,
Credinţa-n suflet, moartă.
Un capăt de speranţă-aveam,
Voi l-aţi aflat şi l-aţi ucis.
Zadarnic! Din eternul Neam,
Am înviat speranţa-vis.
Credinţa-n viaţă, dram cu dram,
Mi-aţi omorât-o în dureri,
Dar a-nviat-o-al Vieţii ram
Ce nu cunoaşte azi, nici ieri.
Din trupu-mi, carne-aţi sfâşiat
Şi oasele mi-aţi tras pe roţi,
De vraja Vieţii înviat,
Eu vă privesc [...]

Citeşte mai departe

Scrisoare

Nu ţi-aş scrie poate nici acum acest rând,
dar cocoşi au cântat de trei ori în noapte –
şi-a trebuit să strig :
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat ?
Sunt mai bătrân decât tine, mamă,
ci tot aşa cum mă ştii :
adus puţin de umeri
şi plecat peste întrebările lumii.
Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca [...]

Citeşte mai departe

Paradoxul vremurilor noastre…

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe [...]

Citeşte mai departe

Bilant.

Avem timp pentru toate…:
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
Sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
Sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
Avem timp sa citim si sa scriem,
Sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
Avem timp sa facem proiecte si sa nu le [...]

Citeşte mai departe

Lucian Blaga – Psalm

O durere totdeauna mi-a fost singuratatea ta ascunsa,
Dumnezeule, dar ce era sa fac?
Cand eram copil ma jucam cu tine
si-n inchipuire te desfaceam cum desfaci o jucarie.
Apoi salbaticia mi-a crescut,
cantarile mi-au pierit,
si fara sa-mi fi fost vreodata aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
in tarana, in foc, in vazduh si pe ape.
Intre rasaritul de soare si-apusul de soare
sunt [...]

Citeşte mai departe

Corydon

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite camasa si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta!
Nascut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiarda genunea,
De mine vorbeste-n oras toata lumea,
[...]

Citeşte mai departe

Scrisoare de -bun ramas-…

………………………………………
“Iubito, cata lume intre noi,
Numaratori de ploi, din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut?
Asculta-ma si lasa-ma sa strig,
Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig!
Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit?
Cine-a iubit?.. cine-a gresit?
Cine-a facut spre noapte primul pas?
Cine-a plecat din joc ,cine-a ramas?
Cine [...]

Citeşte mai departe

Cea mai frumoasa ..

……………………………………………………….
………………………………………………………
“-Ce sa-ti aduc, iubito, de pe mare?
O intrebai in soapta intr-o zi.
-Din insule pierdute-n departare,
Cea mai frumoasa floare, care-o fi ..
Un an intreg corabia cu panze
In insule opri si stranse-n ea
Morman de flori, caci fiecare floare,
Cea mai frumoasa in felul ei, era.
Dar florile prea multe, intr-o seara,
Cu pesti de aur prinsi la subtiori,
Coarbia [...]

Citeşte mai departe