Senzational… Dan Diaconescu ar atribui titlul asta povestii mele din primul an de facultate, care mi s-a strecurat neobservat prin fata ochilor. L-am incheiat cu brio, cu 2 restante seci, pe care-o sa le iau in toamna fara sa invat. Sper numai sa-mi amintesc de ele si sa nu-mi pierd si ultima rămășiță de memorie, imbâcsită de fum. E trist pentru mine… Pentru altii e raiul pe pamant. Cămin, chefuri, băutură si socializare din plin.
De mică m-am integrat greu in orice grup. In primele saptamani din clasa I, m-au mutat la alta scoala, din cauza ca sunt stangace. Aveam un invatator comunist care nu suporta ideea ca scriu cu mana stanga, si-a refuzat sa ma mai primeasca in clasa lui. Si bine a facut, ca oricum nu-mi facusem inca prieteni. Ma inhaitasem cu un tiganus dragut si cret, care avea cel mai urat ghiozdan din scoala.
Mereu m-am simtit cumva nedreptatita, obligata sa-mi impart timpul cu fel si fel de oameni, m-am nascut cu un aer involuntar de superioritate bolnava si asta m-a determinat sa nu ma pot integra decat foarte, foarte greu.
In liceu am avut vaga impresie ca mi-am revenit, eram o gașcă de fete zapacite cu care ieseam prin oras, dar evitam cat puteam orice chef, fiindca stiam ca se va lasa cu povesti inutile. Pierdere de timp..
Iar anul asta de facultate care tocmai a trecut, nu mi-a lasat nicio amintire. Sper ca totusi in vacanta asta sa ajung pe la mare, de care mi-e dor ca de viată. Si sa mai scriu cate ceva. Poate dau si de-o carte buna… iar o muzica misto ar fi de vis!
Pana una, alta, stau si vegetez in vechea mea camera, cu miros de copilarie si fericire, visand cu ochii deschisi sau inchisi. Visez ca intr-o zi ma voi imprieteni mai usor cu oamenii, voi invata sa ii apreciez si sa nu ii mai ranesc pe cei care ma iubesc.
Posted by Anonim on septembrie 23, 2009 at 11:31 am
ce, numa la mare is psihiatri?