Mda….Un suflet vandut cu o durere perpetua,in favoarea unor alte suflete care se vand lent si nu mai putin dureros. Fum. Fum. Fum. Mult fum. Multe cerculete pe care le frangi plictisit cu degetul, tocmai atunci cand sunt proaspat nascute de plamanii chinuiti si extenuati,dupa un lung travaliu… Valuri de fum. Multe valuri de fum, care te inunda,te ineaca ,atunci cand se sparg de tarmurile imbacsite si reci ale camerei tale… In fiecare dimineata,zambesti sadic cand iti inhalezi prima doza de fum,prima tigara. E cea mai dulce. Cea mai tare,cea mai puternica. Torni apoi lacom in corpul tau obosit “licoarea vietii” ,cafeaua. Nicotina are totusi prioritate. Dupa o cana mare,plina si rosie ti`ai dori sa te teleportezi in scaunul de la birou,fara sa faci vreun efort,si sa te conectezi la LUME. Reusesti si zambesti satisfacut de performanta ta matinala.
Ce putin pretinzi de la viata! Ce dorinte de om obisnuit ai ! Si tu stii ca nu esti unul din turma. Tu ai fost intotdeauna “altfel”. Ai avut mereu “ceva”-ul ala cu care ai incercat mereu sa iesi in fata. Sa fii in linia intai.Mereu ti-ai dorit asta……
De fapt, nici tu nu stii sigur ca asta ti-ai dorit. In schimb, stii sigur ca asta si-o doresc cei “apropiati” tie. Cei pentru care tu nu insemni nimic altceva decat o investitie .Buna, in principiu. Asa spera ei.Si tu nu o sa ii dezamagesti ! Nu,nu ai cum!Nu ai voie.Tu esti bun si puternic.Trebuie sa fii. Si in fiecare dimineata iti iei leacurile pentru boala ta incurabila, si te avanti in lume, cu masca de om fericit bine asezata pe fata. I s-a cam slabit putin elasticul,dar nu conteaza,nu o sa se prinda nimeni…pentru ca nimeni nu se uita atent la tine. Daca te simti cumva bagat in seama,stai chill. It`s all in your head. Nimeni nu te remarca,oricat ai incercat tu sa stai pe pozitie, si mereu in “primul rand”.
Restul oamenilor… sunt “pompierii ignorantei. Unde vad o stralucire presupun imediat un incendiu”. Iar atata timp cat nu vad nici o stralucire, se simt in siguranta. Si astfel, esti in siguranta si tu,daca te retragi in coltul tau intunecos si imbacsit de fum. Cu stralucirea ta cu tot.
Si stralucesti TU singur.Iti stralucesti TIE, si te bucuri TU singur de lumina calda pe care o emani. Lumina buna care iti circula alert prin vene,iti alearga, se roteste ,apoi se prabuseste si iti iese prin porii dilatati de intensitatea ei. Si dintr-o data nu te mai simti mic si neinsemnat. Simti ca tot nimicul tau are un sens,un mecanism complex care produce o lumina buna,naturala si calda. Dar sa stii ca, totusi , stau si ma gandesc…. ca de fapt nu esti singurul care straluceste. Mai sunt cativa oameni ,putini ce-i drept, care stralucesc la fel ca si tine. Bine, ai dreptate, poate nu cu aceeasi intensitate. Inca nu s-a inventat un instrument care sa iti masoare lumina ta,fara sa dea erori. E “in lucru”. Ceilalti oameni lucreaza inca la el.
Oricum, am o veste pentru tine. Eu sunt omul care aduce vestile bune , si astazi, ti-am adus tie una. Acum fii atent. Cercetatorii din domeniu i-au pus un nume mecanismului tau care iti provoaca stralucirea,lumina. Se numeste … “SUFLET”. Asa ii spun ei. Denumirea nu vine nici din latina,nici din greaca,nici din franceza. E o denumire spontana, data de un om care a stralucit si el la randul lui. Si omul asta are o poveste tare interesanta. Vrei sa iti fac un rezumat? Stiu ca esti deja putin cam plictisit, toata vorbaraia asta despre tine te cam oboseste.
Se spune ca era o data un om, care a simtit si el, la fel ca tine, cum lumina dinauntrul lui ii zvancnea in tample, in vene… si ii iesea la suprafata prin porii pielii, la fel ca si tie. Ciudat mecanism. Si l-a numit “suflet”. Iar oamenii ,cei din jurul lui, au luat initiativa..iar unii , din invidie poate, au atentat la fabricuta lui de lumina. I-au strecurat in ea curiozitatea,frica,tentatia … Ea insa nu a cedat,inca se mai tinea in cateva suruburi, si scartaia putin. Prietenii i-au sarit in ajutor, i-au uns-o cu niste uleiuri speciale: “Intelegere”,”Iubire”,”Toleranta” , si apoi i-au lasat fabricuta sa functioneze singura, pentru ca nu mai aveau timp sa se ocupe de ea. Fiecare era ocupat cu propria lui fabricuta nou descoperita.
Omul s-a trezit din convalescenta si a inceput sa-si intretina iar singur mecanismul lui. Insa oamenii,si mai invidiosi pe lumina lui,i-au atacat-o din nou,de data asta cu niste arme mult mai puternice. Egoismul,Rautatea,Durerea. Odata instalate in “Suflet”-ul lui,acestea i-au distrus complet primele 2 etaje, si subsolul. Omul s-a crezut pierdut,epuizat complet.
Dar i-a ramas fundatia “Suflet”-ului. Si aici, sub ea, constructorul initial i-a ascuns “Credinta”, o arma indestructibila cu care omul, odata ce a descoperit-o in strafundul “Suflet-ului” sau,ii nimicea pe toti cei care atentau la lumina lui. Si astfel,omul a trait fericit…. nu , nu pana la adanci batraneti, ci pana la infinit, caci datorita acestei arme, ” Suflet”-ul in sine s-a transformat intr-o fabricuta de lumina eterna si indestructibila,pe veci.
MORALA?
