Ce om,ce viata,ce talent! Ceea ce voi reda mai jos nu e intocmai o poezie, ci e piesa “Ploaia care va veni”,a celor de la Pasarea Colibri.,pe muzica lui Dorin Liviu Zaharia.Insa ptr mine, Pittis este un artist in adevaratul sens al cuvantului,un om multilateral,erudit..un om bun. Un poet al muzicii. Un muzicant al poeziei. Un contemplator al oratoriei. Un orator al contemplatiei.Un idealist.
Si nu,asta nu e un joc de cuvinte.. Toate au sens si`l definesc pe omul -bun- evocat de numele lui Florian Pittis.
“Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.
Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate…
Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, le-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Mi-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate…”
Posted by lucianv on octombrie 20, 2007 at 5:21 pm
Ca un adevărat model, s-a dus el primul să pregătească “acel oraş” şi pentru noi… Pentru că aşa a fost Pittiş – “curat la trup, curat la suflet…”