Vis vulgar

Nu sunt eu genul de tipa superstitioasa,religioasa,nu cred in mai nimic decat in fortele mele proprii , in capacitatile mele,in mine.

Dar am visat … ceva bizar… Nici nu stiu cum sa redau si cu ce cuvinte sa descriu imaginea haotica ce s`a creat in creierul meu o noapte intreaga…Cert e ca m`am trezit bulversata si naucita, si mult mai obosita decat eram cand adormisem.

Eram undeva intr`o gradina imensa,salbatica, cu ierburi incolacite peste trunchiuri de copaci batrani si imensi…era aproape intuneric si salbaticia din jur imi crea un sentiment de spaima justificata…Paseam in incertitudine,in necunoscut si respiram cu frica un aer racoros si mult prea linistit. Am inceput sa alerg, si o dorinta salbatica imi indrepta pasii catre o raza de lumina.. Bajbaiam in bezna si ma luptam sa reusesc sa disting forme cunoscute in toata nebunia aceea… Deodata am intrezarit un om,o silueta,care`mi zicea sa continui sa alerg, mi`a intins o mana puternica si ma tragea in necunoscut…Avea si el spaima in suflet. Il urmarea ceva,cineva… Ma trec fiorii si acum, cand retraiesc in scris visul asta ciudat.

Continuam sa alergam amandoi, cand urlete morbide ne`au buimacit auzul sensibil si atent la orice sunet din jur. Nu vedeam nimic, alergam in intuneric , nestiind inspre ce ne indreptam… Infricosata, continuam sa alerg,ochii imi erau impanziti de lacrimi inghetate,care mi se prelingeau pe tample. Un vant rece si aducator de moarte s`a pornit din senin in toata linistea aia dureroasa,ascutita..iar pamantul moale de sub picioare s`a preschimbat intr`o poteca de piatra pe care pasii nostri alerti rasunau zgomotos.

Am ajuns undeva, pe o alee la fel de intunecata ca si jungla din care tocmai iesisem. In departare, se vedeau felinare luminand lenes, de`a lungul potecii. Deodata ne`am oprit brusc. Omul pe care il tineam strans de mana mi`a spus ceva ce nu am reusit sa deslusesc, si apoi a disparut in intuneric. I`am vazut putin fizionomia fetei…o fata mutilata de frica,zgarieturi proaspete,vanatai si lacrimi inghetate. O transpiratie rece a inceput sa puna stapanire pe pielea mea zgribulita de o frica incontrolabila. Imi tremura barbia,iar creierul meu era inert…trupul intreg imi tremura si a inceput , involuntar sa alerge,sperand ca voi regasi omul care m`a adus acolo. Am colindat infricosata strazi identice,umede, iar un miros de frica si moarte mi s`a impregnat in nari…

Am ajuns la usa unui… nu stiu cum sa`l numesc… probabil hambar… unde un cap de copil speriat a iesit scurt,apoi a intrat infricosat inauntru. Am intrat si eu dupa el, si`am vazut oameni… deformati..oameni cu membre smulse,durere, urlete,sange,praf si lacrimi.

O femeie imbracata in niste zdrente murdare si cu parul incalcit,murdara si ea, mi`a spus sa cobor intr`o fantana de piatra. M`am uitat inauntrul ei, era intuneric…aveam in mana o bucata de ceara topita, probabil o fosta lumanare. I`am dat drumul in fantana, si`am realizat ca este apa. Ii explicam femeii ca o sa ma inec daca cobor acolo, dar ea imi repeta obsesiv sa intru, pentru ca “acolo nu sunt decat 3″. Trei ce ??

M`am asezat pe gura fantanii, cu picioarele spre interior, si ceva m`a tras in jos… M`am trezit intr`o apa murdara,intr`un loc ingust,stateam ghemuita ca intr`un sicriu pentru un om mult mai mic decat mine. O criza de claustrofobie a pus stapanire pe mine, triumfatoare.

…..Am deschis ochii plansi,si`am simtit ca`mi pot intinde mainile si ma pot ridica in picioare.O camera obscura,prost luminata si cu miros sufocant de mucegai. Langa mine, o femeie gravida, cu o burta prea mare pentru corpul ei, fierbea apa intr`un ceainic ruginit, si care avea o gaura mare in lateral … prin care toata apa se scurgea. Femeia turna necontenit apa in ceainic, cu o alta cana,gaurita si ea.

Un copil murdar ,exagerat de slab si de bolnavicios dormea pe saltea de paie uda… O alta femeie batrana si grasa storcea niste carpe ude si le intindea peste paiele asternute pe jos. Apoi arunca pamant peste ele.. si le calca in picioare. Apoi iar le spala, le storcea si le intindea pe jos.Se enerva si repeta obsesiv acelasi mers.

Nu`mi mai amintesc nimic altceva,decat spaima si moartea care triumfa in tot visul meu… Si sunt uimita de exactitatea cu care imi amintesc toate aceste lucruri. De obicei uit ce visez… Insa visul asta mi`a ramas violent intiparit in minte , si sper ca acum , scriindu`l .. sa ma pot elibera de sentimentul negativ pe care mi`l lasa de cate ori incerc sa il uit.